În general adulții tineri cu vârste între 20 și 30 de ani au fost cei care au supraviețuit lagărelor de concentrare. Copiii mici și oamenii în vârstă aveau puține șanse în condiții atât de groaznice. Majoritatea supraviețuitorilor au rămas marcați pe viață. Însă timp de multe zeci de ani după război romii și Sinti nu au fost recunoscuți ca victime ale persecuțiilor rasiste. Cei mai mulți supraviețuitori romi și Sinti au fost nevoiți să aștepte o perioadă îndelungată până să primească o compensație pentru tratamentul la care au fost supuși, efectele permanente asupra sănătății lor sau pierderea proprietăților pe care le-au avut.
