D6 Relocarea Forțată

În 1942, o fată de opt ani, Anuța Brânzan, împreună cu familia ei, a fost relocată forțat – alături de alți 30.000 de romi și Sinti români – de la București în Transnistria, la granița cu Ucraina. Lagărele constau în marea lor majoritate în barăci primitive și mulți deportați au fost nevoiți să doarmă afară, pe câmp, sau în hambare. Anuța a supraviețuit doi ani foamei și muncii forțate în condiții inumane. Mai mult de jumătate dintre ceilalți deportați nu au supraviețuit.